Nu suntem singuri

Nu suntem singuriÎn ziua de 15 martie 1956, ofiţerul de poliţie H.P. Jewellery conducea maşina de serviciu pe un drum din marginea oraşului Sheffield, îndreptându-se spre locul unui accident de circulaţie.

La ora 21:30, dintr-odată, ochii i-au fost orbiţi de o lumină puternică venită de sus, ca un bulgăre de soare ce se rostogolea peste oraş.

Motorul s-a oprit brusc, şi părea că totul în jur a amuţit.

Ofiţerul a încercat să cheme prin staţia de radio postul de poliţie, însă nici acesta nu mai funcţiona. Totul în jur părea negru ca o noapte ireală, şi doar în jurul lui, lumina era atât de puternică, încât nu mai putea vedea nimic. În acest timp, în maşină, temperatura creştea continuu, până când n-a mai mputut suporta şi a ieşit pe bâjbâite, îndepărtânde-se fără a vedea încotro.

Apoi lumina a început să se retragă încet, treptat, lăsând să se vadă un fel de aparat conic şi misterios,  de aproximativ 15 m diametru, ce se deplasa vertical, fără niciun sunet.

Când totul a dispărut în ceaţă, farurile maşinii s-au aprins iar staţia radio a început să se audă transmiţând mesaje repetate…

Neputând proba cu nicio dovadă cele relatate, ofiţerul H.P.Jewellery a scris în raport că a fost întrerupt din drum datorită unor semne ciudate apărute pe cer, şi care, evident, şi azi au rămas fără explicaţie…

Concluzia?

Cu sau fără dovezi, dincolo de orice speculaţii, acum ştim sigur că nu suntem singuri în univers!

Articol scris de

 

Leave a Reply

Blue Captcha Image Refresh

*