Lumina din Paradis

Lumina din paradisÎn anul 1900, un grup de tineri foarte bogaţi din nobilimea franceză a organizat revelionul pe insula Seraphine din Caraibe. Pe vremea aceea, micuţa insulă era un colţ de rai şi sălbăticie, iar singura posibilitate de cazare era o căsuţă acoperită cu papură, ridicată cu lemnul locului, într-o oază de palmieri. Fără electricitate şi canalizare, fără shopping şi autostrăzi pentru curse auto. Tinerii au ajuns cu două zile înainte, şi s-au acomodat repede cu cei 20 de kilometri de pădure înconjurată de ape azurii şi imense. Vremea era plăcută, iar Marea Caraibelor, calmă şi îmbietoare. Vechiul lux în care fuseseră crescuţi era uitat, iar totul părea un vis frumos, prea frumos… Obosiţi după prima cercetare a insulei, în prima seară, tinerii s-au aşezat să-şi scrie impresiile în agendele personale, la lumina lumânării. Au descris amănunţit fiecare locşor din micuţa insulă, singurul izvor cu apă potabilă – un firicel de apă, de fapt, care curgea zglobiu şi limpede pe pietrele ca smaraldul, precum şi căsuţa din bambus, în care dormeau pe saltele din paie. Au scris cu toţii scrisori pentru părinţi, pe care să le trimită spre casă a doua zi, când avea să vină vasul care le aducea pregătirile pentru noaptea de Anul Nou. Scrisori entuziaste, în care descriau totul cu lux de amănunte, încântaţi de acest mic Paradis.

A doua zi, când la mal a acostat vasul cu alimente, vremea era la fel de liniştită, însă membrii echipajului au găsit insula pustie şi, spre uimirea tuturor, căsuţa era scăldată în lumină electrică…

În zadar i-au căutat pe tineri răscolind fiecare bucăţică de pământ şi de apă, nicio urmă nu s-a găsit vreodată, nici măcar după ce părinţii lor au adus acolo criminalişti dotaţi cu echipamente de investigare. Nicio urmă de om sau de îmbrăcăminte, ori de vreun alt obiect de-al lor, în afară de agendele personale, în care descriseseră primele impresii din această teribilă aventură.

Au fost aduşi ingineri pentru a investiga instalaţia electrică, cea apărută ca din senin, iar verdictul lor a fost că instalaţia era în stare perfectă de funcţionare !

Dar ceea ce i-a uimit şi mai mult pe investigatori, a fost faptul că absolut toate scrisorile tinerilor aveau acelaşi titlu : „Lumina din Paradis”…

Sunt întâmplări fantastice, a căror explicaţie probabil n-o vom afla niciodată, şi care depăşesc cu mult imaginaţia. O realitate pe care o ignorăm, pentru că n-o înţelegem. Dar până când ?

Articol scris de

 

Leave a Reply

Blue Captcha Image Refresh

*