Focul Sacru

Focul Sacru– Trebuie să respecţi focul aşa cum respecţi viaţa mamei tale, pentru că amândouă vin de la natură. Soarele e un foc bun, pe care-l poţi stăpâni, iar contrariul său e apa, iar focul părinţilor noştri a ţâşnit din soare şi apă…

Bătrânul vorbea încet şi monoton, ca un descântec, în timp ce-i ştergea tâmplele cu o frunză răcoritoare.

Încercă să-şi amintească cum ajunsese aici. Plecase spre bibliotecă, preocupat de nişte volume de versuri. Înainte să intre pe uşă, a văzut-o privindu-l misterios, cu ochi mari şi negri, pe sub broboada roşie ca focul. Apoi ea s-a îndepărtat, iar el a urmat-o ca hipnotizat. Uitase de cărţi şi de orice ar fi avut de lucru în acel moment. Mergea în urma ei fără să vadă nimic în jur, nici măcar maşina care venea în viteză. A păşit voind să treacă strada, şi nici n-a simţit impactul…

Iar acum s-a trezit aici, la un fel de şatră, întins pe o rogojină, şi îngrijit de bătrânul cu plete albe. Ce zicea? A, da, despre foc…

Se pipăi cu mâinile pe corp, şi nu simţi nicio durere. Încercă să se ridice.

– Suntem toţi o rotiţă în marea mişcare universală, continuă acela, punându-i o pernă la spate.

Profesorul ştia foarte bine că focul este unul din cele cinci elemente fundamentale, cărămizile, baza universului – apă, aer, foc, apă, eter – sau chintesenţă, cum îl denumeşte alchimia pe cel de-al cincilea, şi citise mult despre focul eteric al infernului subpământean. Apoi observă că moşul nu-l mângâia cu o frunză, aşa cum crezuse la început, ci era un fel de rază verde, cum nu mai văzuse nicicând. O privi uimit, cu ochii mari. Bătrânul îi explică zâmbind :

– Este Raza Verde a vieţii, purtătoarea unui foc cosmic. Energia ei ţi-a salvat viaţa, în urma accidentului.

– Cum aşa? Întrebă profesorul, complet nedumerit de tot ce i se întâmpla.

– Această rază l-a adus pe Kundalini, şarpele de foc hindus, pentru a se integra în orgnismul tău, reuşind astfel să-ţi trezească toate energiile şi capacităţile latente…

– Vorbeşti despre Focul lui Prometeu? Întrebă el, din ce în ce mai convins că bătrânul e dus puţin cu pluta, şi îndrugă verzi şi uscate.

– Vorbesc de Agni, Indra şi Surya, focurile lumilor: terestră, intermediară şi celestă. Şi nu lua în derâdere Focul, căci este şi purificator, dar şi distrugător! Iar toată această întâmplare, enigmă cum o consideri tu, cu fata care te-a hipnotizat, apoi accidentul, şi faptul că nu întâmplător ai ajuns la mine, trebuie să înţelegi că toate au un rost, acela de a primi focul de sacrificiu pentru  a-i substiui focul căutării interioare, cel care aduce Cunoaştere şi Iluminare, însă care totodată distruge tot ce este efemer.

Un singur lucru mai am să-ţi spun, acum, înainte de plecare. Lucifer a fost putător al luminii cereşti, înainte de căderea de sus, când a fost zvârlit în flăcările iadului, datorită orgoliului său de a se crede egalul Domnului…

Profesorul se ridică şi-şi aranjă hainele în faţa unui ciob de oglindă, să plece. Din oglindă îl privea Mircea Eliade, care-i murmură şoptit, privindu-l ţintă dindărătul ochelarilor mari, cu ramă neagră:

“Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe…”

Articol scris de

 

Leave a Reply

Blue Captcha Image Refresh

*