Călătoria în timp. Noi mărturii

Vă prezentăm o nouă dovadă despre realitatea călătoriei în timp, preluată de toate marile jurnale ale lumii:

******* Raportul de serviciu al inspectorului aviatic Marck Walsh Airport Brecht

În data de 23 martie 2013, eram de serviciu la Brecht Airport, în tura de noapte. Menţionez că muncesc la acest aeroport de 30 de ani, cu pasiune şi devotament, acesta fiind aeroportul unde a muncit şi tatăl meu, pe care nu l-am cunoscut, fiind dat dispărut în ziua de 14 aprilie 1963, când eu aveam doar două luni. Plecase într-un zbor scurt, până la Brussels, după cum mi-a povestit de multe ori mama mea, care a rămas neconsolată tot restul vieţii. În acea noapte de 23 martie, o furtună violentă se pornise din senin parcă, dându-ne peste cap toată activitatea. Am dat dispoziţii ferme tuturor operatorilor de zbor, de a refuza orice cerere de aterizare, aceasta nefiind posibilă sub nicio formă. Iar cererile veneau mereu, deoarece furtuna făcea ca zborul să fie tot mai greu pentru toţi piloţii:
– Zborul DT 21 de la Deurne, redirecţionat spre Balen.
– Zborul DS 415 de la Sterpenich, redirecţionat spre Jehonville
– Zborul AX 517 de la Brecht… Am înlemnit ! Nu era posibil… Priveam pe monitor inscripţia de pe avionul care se rotea în cerc, deasupra aeroportului. Zborul AX 517 era cursa în care plecase tatăl meu, în urmă cu 50 de ani… Am cerut de urgenţă tuturor operatorilor să verifice avionul.
Răspunsul lor a fost acelaşi : Zborul AX 517 de la Brecht cere aterizarea de urgenţă! Picioarele mi s-au înmuiat, iar capul îmi vâjâia… Am cerut să mi se facă legătura cu pilotul. În zece de secunde, i-am auzit vocea în cască:
– Sunt pilotul zborului AX 517, am plecat din Brecht azi la ora 6 dimineaţa spre Brussels, dar condiţiile meteo nu-mi permit continuarea drumului. Am la bord 150 de persoane şi 7 membri ai echipajului. Vă rog să-mi aprobaţi aterizarea.
-Tată, am zis cu inima cât puricele, este posibil ? Eşti chiar tu ?
– Sunt interferenţe, a reluat el, sunt pilotul zborului AX 517…
– Ştiu, l-am întrerupt, sunt fiul tău…
– Domnule, fiul meu are două luni şi mă aşteaptă acasă, vă rog să-mi aprobaţi aterizarea !
Nu ştiam cum să-i explic, şi nici eu nu înţelegeam prea bine…
– Tată, suntem în data de 23 martie 2013, iar eu sunt fiul tău, inspector aviatic la Brecht Airport…
– Nu este posibil, a răspuns el, abia şoptit…
– Nici eu n-aş fi crezut, dar iată, se pare că avionul tău a intrat într-o falie de timp paralel, şi abia acum, după cincizeci de ani, lumile noastre s-au reîntâlnit… Ce păcat că aterizarea nu este posibilă ! Ar însemna moartea sigură pentru toate persoanele de la bord. Vei putea, oare, reveni, vreodată, printre noi ? Te voi aştepta mereu! Te îmbrăţişez cu drag, tatăl meu pierdut, şi regăsit miraculos !
În acest moment, un abur albăstrui a acoperit pe monitor imaginea avionului tatălui meu, care a dispărut pentru a doua oară, în furtună şi-n necunoscut…
Am rămas mult timp nemişcat, de parcă timpul se oprise. Timpul meu, paralel cu un alt timp, în care tatăl meu continua să trăiască… Când mi-am revenit, am crezut că am visat. Nu părea posibil. Mă gândeam cum i-aş putea povesti mamei mele acest vis. Apoi am revăzut înregistrarea cu imaginile zborului AX 517 şi am ascultat din nou, iar şi iar, înregistrarea convorbirii… Totul era adevărat !

Domnule Director, Vă solicit aprobarea pentru a copia această înregistrare pentru mama mea, văduva pilotului de zbor AX 517, dispărut în misiune în data de 14 aprilie 1963. Vă mulţumesc,

Inspectorul aviatic Marck Walsh, Airport Brecht

Articol scris de

AX 517

 

Leave a Reply

Blue Captcha Image Refresh

*